Re: Poezia , hrana pentru suflet

Scris de enola_gay Vin Sept 18, 2009 6:28 am

Daca ....
Rudyar Kippling

De poţi să nu-ţi pierzi capul
Cînd cei din preajma ta şi-l pierd,
Şi pentru asta ţi-aduc o vină grea;
De poţi să crezi în tine cînd se-ndoiesc cei mulţi
Şi totuşi, de-ndoiala acestora să-asculţi,
De poţi s-aştepţi şi de-aşteptare să nu fii obosit,
Iar de te mint vreunii, să nu te simţi minţit;
De poţi visa , iar visul stapîn să nu-ţi devie,
De poţi gîndi, iar gîndul o ţintă să nu-ţi fie,
De poţi să-nfrunţi izbind şi soarta dimpotrivă
Şi să te porţi cu-aceste năluci deopotrivă
De vezi sfărmate lucruri cu viaţa ta plătite
Şi poţi să le-nalţi iarăşi cu scule învechite,
De poţi să strîngi grămadă tot ce-ai agonisit
Şi să-ţi încerci norocul cu banul azvîrlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fără să scoţi un murmur de ceea ce-ai pierdut,
De rabzi ca adevărul ce-ai spus fără prihană
Răstălmăcit să-ajungă pentru nebuni capcană,
De poţi puterea, nervii şi inima sili
Să-ţi mai slujească mult, încă, după ce-or pieri
Şi să ţii piept la toate, deşi n-ai sprijin drept nimic
Decît voinţa ce te-ndeamnă ''ţine piept!'',
De poţi vorbi cu gloata şi să-ţi păstrezi tăria,

Ori de-i umbla cu regii să nu-ţi pierzi omenia,
De n-o putea nici unul să-ţi dea vreo lovitură
Şi toţi te-or ţine-n seamă, dar nu peste măsură,
De poţi să umpli bine momentul trecător
Cu şaizeci de secunde cît ţine drumul lor,
Al tău va fi pamîntul cu-a' sale bogăţii
Şi mai mult decît asta, OM, fiule vei fi!

Scris de quanchi Sam Sept 19, 2009 2:04 am

Cum pot sa merg mai departe?

Freddie Mercury

Cand toata sarea este luata din mare
Stau in picioare detronat, Sunt gol si sangerez
Dar cand arati cu degetul asa de salbatic
Este cineva care sa mai creada in mine
Sa-mi asculte scuza si sa aibe grija de mine?

Cum pot sa merg mai departe, de la o zi la alta
Cine ma poate face puternic in orice mod
Unde pot fi in siguranta, unde-mi este locul
In aceasta mare lume a tristetii
Cum as putea sa uit acele visuri frumoase pe care noi le-am impartit
Ele sunt pierdute si nicaieri nu mai pot fi gasite
Cum pot sa merg mai departe?

Uneori pare ca tremur in intuneric, nu pot sa vad
Cand oamenii ma sperie
Incerc sa ma ascud deocamdata de multime
Este cineva care sa ma aline
Stapane, ai grija de mine

Cum as putea sa merg mai departe
De la o zi la alta
Cine ma poate face puternic
In orice mod
Unde pot fi in siguranta
Unde-mi este locul
In aceasta lume mare a tristetii
Cum as putea sa uit
Acele visuri frumoase care noi le-am impartit
Ele sunt pierdute si nicaieri nu mai pot fi gasite
Cum pot sa merg mai departe?

Cum pot sa merg mai departe?
Cum pot sa merg mai departe?
Mai departe, mai departe, maï departe...

Scris de nicopop Mier Oct 07, 2009 7:50 am

Autorul este necunoscut. Eu am primit-o de la cineva foarte drag si mi-a ramas in suflet.

Ma uit la tine si raman uimit
Ma tot intreb cine te-a faurit.
Cu formele tale tandre..femeie tu m-ai cucerit
Cum se-mpletesc, cum se unesc pe tine tot ce e trupesc

Cum coapsele tale tanjesc...
La o atingere, o mangaiere, o sarutare
Precum coloana ta ce parca atinge cerul
inspira o dulce alinare.

Bratele tale fine, tandre
Ce le voi strange pana la epuizare
Sa te sarut incet pe corpul tau suav
Sa ma rasfrang asupra ta, sa simt parfumul tau dulceag

Sa te sarut usor pe obrajorii tai fierbinti
Iar tu cu rasuflarea ta sa ma alinti.
Sa te sa rut usor pe gat pe piept...
Sa simt caldura ta femeie..sa vreau sa te dezmierd.

Sa te sarut pe sanii tai perfecti
Care exprima doar dorinta sufletului tau lumesc.
Sa simt puterea pantecului tau femeie
Sa simt darul vietii ce poate sa il deie

Sa ma afund la tine intre picioare,
Sa fiu pierdut de aroma ta imbietoare.
sa gust din sucul tau dulceag ce parca
Ascute simturile amortite de un veac.

Gandurile tale ce ma atingeau pervers
Apartinand parca unui alt univers.
Libiile tale fierbinti tresareau ...
Precum o floare la prima raza a unui soare.

Apoi cu mana ti.-am intors spre mine chipul
In umbra noptii albe si pustii.
Si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea
As incerca femeie sa te tin

In ochii tai ne pierdem... mi-e frica
Caci ai putea sa ne ucizi clipind...o clipa

Scris de hotsexyro Mier Oct 07, 2009 9:06 am

"Pentru ca sunt femei si nu barbati sau altceva.
Pentru ca din ele am iesit si in ele ne intoarcem si mintea noastra se roteste greoaie mereu si mereu in jurul lor"(De ce iubim femeile-Mircea Cartarescu)

Scris de vlavi Mier Oct 07, 2009 4:16 pm

Balada blondelor iubiri

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împartasim, împartasim aceeasi taina
Dar nu se stie, nu se stie pâna când.

Prea multe pasari cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pamântesc.

Îmbatrânim de fericire
Într-o mansarda fara flori
Lasând papusi fara adresa
Pentru serbarile din zori.

Visam frumos aceeasi moara
Ascunsa-n tragicul decor
Si macinam aceleasi lacrimi
Când dau parintii telefon.

Suntem lucizi pâna la sânge
Nedespartiti pâna la cer
Si nici nu stiu dupa iubire
Ce se cuvine sa-ti mai cer.

Cuvintele îsi pierd caldura
Într-un sarut de protocol
Si tot mai vinovate pasari
Dau esafoadelor ocol.

Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tai se face zi
Si renuntam sa mai cunoastem
Ce stele ne-ar putea pazi.

Scris de quanchi Mier Oct 07, 2009 4:28 pm

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de vlavi Mier Oct 07, 2009 5:13 pm

Mulţumesc de completare, quan!
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de quanchi Sam Oct 10, 2009 1:02 am

Scris de vlavi Sam Oct 10, 2009 8:50 am

Asta am predat-o copiilor mei şi le-a plăcut foarte tare, au reţinut cu drag versurile şi au perceput mesjul.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
SUNT COPIL CA FIECARE
de Adrian Paunescu

Sunt copil ca fiecare
Si ma joc mereu,
Jucaria cea mai mare
Este tatal meu.

Si cand tata nu-i acasa
Ci-i altundeva
Jucaria cea frumoasa
Este mama mea.

Si cand mama si cu tata
Sunt plecati de-aici
Pentru joc, sa tineti seama,
Am niste bunici.

Scumpa mama, draga tata
Roata nu sta-n loc,
Ca voi fi si eu odata
Jucarie-n joc

Scris de hotsexyro Sam Oct 10, 2009 9:56 pm

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] faina poezie!

mie copii mei ,cand erau mici,imi recitau de ziua mea aceeasi poezie,care suna cam asa:

"Mama draga,ce-as putea
Sa-ti doresc de ziua ta?
Fericire,sanatate
Mult noroc si spor in toate
Pace si zile senine
Sa ma poti creste pe mine!"

Scris de enola_gay Dum Oct 11, 2009 4:31 pm

FUGIND DE TOT
de Duiliu Zamfirescu

Fugind de tot: de lume şi de tine,
Mă duc să dorm pe-ntidere de ape;
Acolo groapa vantul să mi-o sape;
Amurgul serii cadă peste mine.
Nespus de dulcea ei singurătate
Şi-o poartă-n lume luna gânditoare:
Mă uit la dânsa, şi nu mă mai doare
Viaţa-mi plină de pustietate.
O tu, acela ce mă faci să sufăr,
O suflete, intoarce-te prin astre
Şi lasă-mă pe apele albastre,
Să dorm de veci, cu capul sub un nufăr.
(1894)

Scris de mademoiselle52 Dum Oct 11, 2009 5:14 pm

VEI PLANGE MULT, ORI VEI ZAMBI?
de L. Blaga

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

Scris de enola_gay Dum Oct 11, 2009 5:41 pm

O lacrima
Octavian Goga

"De-ar fi sa-ti impartesti odata
Tu, bogatiile ce ai ,
Din toate darurile tale ,
Ti-as cere-o lacrima sa-mi dai

Mi-ai da atunci un strop de suflet
Ce din adancuri imi rasare ,
Caci numai din adancul marii
Se pescuiesc margaritare ...."

Scris de vlavi Lun Oct 12, 2009 7:16 pm

MAMA CĂTRE FIUL EI

Langston Hughes

Ei bine, fiul meu, îţi voi spune aşa:
Viţa pentru mine n-a fost o scară de cristal;
Avut-a cuie,
Şi aşchii,
Şi scînduri rupte,
Şi locuri fără vreun covor-
Doar spaţiul gol.
Dar ăst’ răstimp
Am tot urcat
Şi am ajuns în locuri de pripas,
Şi am cotit pe după colţuri,
Şi-am mers pe întuneri, uneori,
Pe-acolo unde ne era nici lumină.
Îţi zic, băiete, nu te întoarce,
Nu te-aşeza pe trepte,
N-o lua pe scări în jos mereu
Doar fiindcă-ţi pare greu!
Să nu îmi cazi acum-
Căci, scumpule, eu încă-mi văd de drum,
Încă mai sui,
Iar viaţa pentru mine n-a fost
O scară de cristal.

Scris de vlavi Mar Oct 13, 2009 6:41 am

PREMIERA...
de silverstar

De ce eşti tristă
frunză de aur vechi
pictată
pe margini de vânt?
Nu tremura
chiar dacă vezi toamna
după dealul bătrân...
Ţi-e frică,
ştiu că ţi-e frică
s-atingi interzisul pământ.
Acolo
te aşteaptă
întoarcerea.
Dar nu fi tristă,
întoarcerea-i aproape
şi numai începutul e greu.
Premiera.
Începutul atingerii cu pământul.
Sfârşitul...
sfârşitul toamnei,
frunză tristă
de aur vechi...

Din volumul "Poezii premonitionale"

Scris de vlavi Joi Oct 15, 2009 7:51 pm

COPILUL LACRIMILOR TALE
Sorin Olariu

de un timp ochii tăi mamă
începuseră tot mai mult
să semene cu
toamna

ai strigat
în noaptea descărnată
s-au auzit doar
clopote

ultimele tale lacrimi
se topesc
pe buzele-mi arse
de atâta tristete

nu plâng
doar căprioarele
nu vor mai bea niciodată
din palmele tale

nu plâng
doar soarele
nu va mai răsări niciodată
ca mai-nainte

acum
poti să închizi
ochii

acum
poti să desfaci
aripele

lumea
încape într-o
lacrimă

Scris de hotsexyro Sam Oct 17, 2009 1:09 pm

Nu stavili doua firi cand se cununa;
Iubirea nu-i cu adevarat iubire
De se preschimba si altcum rasuna
daca o-ncearca fum si amagire.
O,nu,ea e invesnicit limanul
neaplecat de oarba vijelie
Si-i calauza panzei,pe oceanul
Ce nici macar comorile nu-i stie.

(Sonetul 116-William Shakespeare)

Scris de vlavi Dum Oct 18, 2009 7:24 pm

A iubi toamna
de Adrian Paunescu

A iubi, toamna, e-un biet pleonasm,
O poartă în cer se-nvîrteşte, neunsă,
Cad, iată, imperii de tulbure frunză
Şi totuşi se aude şi ultimul basm.

A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi,
Halouri ciudate pe lucruri dansează,
Insecte damnate fac cuiburi în rază,
Speranţa renaşte în cei suferinzi.

A iubi, toamna, neant şi refren,
Vin pluguri pământul spre cer să-l răstoarne
Şi ultimul fulger, semnat ambigen,
E parc` - un altoi pentru sânge şi carne.

Şi tipa a pierdere tren după tren
Şi mieii duc iarba uscata pe coarne.

Scris de Mena Dum Oct 18, 2009 7:37 pm

O poezie ce ma face sa plang de cate ori o citesc...de fapt o stiu pe de rost.....

Repetabila povară

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Scris de hotsexyro Vin Oct 23, 2009 5:01 pm

Stropul de roua vorbi printre lacrimi:"Soare,mai este ceva in afara de ceruri,ce-ar putea sa cuprinda chipul tau?
"Te visez,dar nu pot nadajdui sa-ti slujesc vreodata.Sunt prea mic,slavite doamne sa te primesc in mine;si viata mi-e numai lacrimi"
"Luminez cerul fara margini"'raspunse soarele,"si totusi pot sa patrund intr-un strop de roua,mititel de tot.
Ma voi face scanteie de lumina si te voi umple si mica-ti viata va fi un cerc ce rade".
(fragment din "Culesul roadelor"-Rabindranat Tagore)

Scris de vlavi Vin Oct 23, 2009 7:05 pm

TÂLCUL
LUCRURILOR
de Lucian Blaga

Tâlcul florilor nu-i rodul,
Tâlcul morţii nu e glodul,
Tâlcul flăcării nu-i fumul,
Tâlcul vetrei nu e scrumul,
Tâlcul frunzei nu e umbra,
Tâlcul toamnelor nu-i bruma.
Dar al drumului e dorul,
Tâlcul zărilor e norul,
Ducăuşul, călătorul.

Scris de enola_gay Vin Noi 06, 2009 7:04 am

RĂMÂI SĂ MAI CIOCNIM O CUPĂ
de Eusebiu Camilar

Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare…
Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclaur,
Căci pentru vin şi pentru tine mai am în sân trei pumni de aur.
Rămâi să ne-omorâm tristeţea şi setea fără alinare

…Ştii tu, frumoaso, că ulciorul din care beai înfrigurată
L-a făurit din ţărnă sfântă, din ţărna unui trup de fată,
L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul rău
Din ţărna unui trup de fată frumos şi cald ca trupul tău…

…Ca mâne-om putrezi-n morminte uitaţi, nepomeniţi de nime…
Ca mâne vor veni olarii să fure lut din ţintirime;
Şi trupul Tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri…

Înmirezmează-te, frumoaso, ca pe-un altar, cu mirodenii,
Cât ochii îţi sunt plini de flăcări, cât zarea-i plină de vedenii,
Atât cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii,
Căci mâne, în zadar vei bate la porţi de suflete pustii…

Iubeşte-mă acum, căci anii pe năzuinţi ne-or pune frâuri,
Căci zilele vieţii noastre se duc ca undele pe râuri;
Şi trupul tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri…

(Text reprodus din revista „Cetatea Moldovei” 2, 1943, p 180 – 181)

Scris de Only Vin Noi 06, 2009 11:49 am

A Tine A Mine

Adrian Paunescu

Mai miros a tine, mai miroşi a mine,
o să vină vremea să ne şteargă ea,
încercare aspră, misiune grea,
nouă, niciodată, nu ne va fi bine.
Te-am iubit cu moartea în împreunare
te umpleai de mine, iarăşi te vîna,
azi rămîi cu moartea, trista, blînda mea,
eu rămîn cu pielea scînteind de sare.
Mai miros a tine, ochii mei sînt plini
de-ale tale lacrimi pînă în călcîie,
dragoste finală, moartea mea dintîie,
floare-n gelozia sectelor de spini.
Mai vorbesc cu tine -trist şi dureros
Prin al cărnii noastre-mpreunat miros.

Scris de enola_gay Dum Noi 08, 2009 1:25 pm

...app de demnitate ...

La poartă vine-un bătrânel,
Gârbov de ani, ca… Vai de el.
Pare sleit, un cerşetor,
De drumul lung, obositor,
Mai mult desculţ, cu capul gol,
La vorbă-i? Ca un mieluşel.
Pe o bordură din granit
Se aşează jos, mai liniştit.
Şi, întrebând un trecător, mai rar:
Nu-l ştiţi pe Gheorghe din Ghelar?
El este fiul meu! Hoinar.
Demult... Demult m-a părăsit!
- Ridică-te de-aici bătrâne!
De nu pleci iute! Chem un câine,
Să te jupoaie chiar de viu,
Nu vezi că s-a făcut târziu?
Nu te cunosc şi nu te ştiu
Dar … Hai să-ţi dau o pâine.
- Nu vreau, nu sunt un cerşetor,
Nici boschetar, nici impostor,
Dar... Plec. De tu o zici că-i bai
Şi pe-o bordură dacă stai,
Probabil strada voastră-i rai,
Iar eu… Un simplu muritor.
Spune-i lui Gheorghe! Dar să-i spui!
Că ştiu că asta-i „vila” lui.
Eu… Om sărac… Precum mă vezi,
N-o să-i cerşesc bancnote verzi.
Iar ţie? Sincer, să mă crezi,
Că... Nu cer mila nimănui!

Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)

Scris de vlavi Dum Noi 15, 2009 7:58 am

Tinerii

Nichita Stanescu

Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insisi
n-ar fi decât niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
în statiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfarsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decât batranetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti. Atât de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta painii pe lume.
Atât de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insasi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
în intuneric, în intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni,ca si cum
soarele ar urma să rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsangerate
n-ar mai fi în stare să se sarute
decât cu dintii.

Scris de Continut sponsorizat