Defularea in culorile cuvintelor ....

placerea comunicarii [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Da, Andi , ai dreptate ...tu-ti si scrii foarte mult si foarte clar gandurile si trairile .... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
dar , multumesc de raspuns, oricum ... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

... Cand am timp liber scriu ceva. Prostii de-ale mele. Trairi, pareri, concluzii.
Imi place sa pastrez tot ce scriu, iar cand recitesc dupa un timp, ori ma umfla rasu, de tampeniile momentului, ori imi spun "Sanda, lasa-te"...

Si atunci fac o pauza.
Mai tarziu, iar ma apuca amocul.

Inca ma caut....inca nu scriu !
dar va citesc...

Eu nu scriu... pen'ca nu ma pricep..

despre nimic



de ce scriu iar?…nu stiu,ceva ma indeamna,nu stiu ce dar simt nevoia sa o fac…ceva asemanator cu foamea sau setea…..o senzatie de liniste incepe sa ma patrunda…e liniste doar alunecarea intrerupta a pixului pe coala alba de hirtie strapunge linistea locului…de fapt nu stiu ce sa scriu..nu am nimic in minte…..imi amintesc de filmul vazut aseara…un film despre nimic…un film despre o viata…poate ca nu multi l-ar urmari de la cap la coada pt ca de fapt nu avea nici o actiune…cred ca asta ma atras,lipsa actiunii….sunt satul de actiune,totul este actiune,totul se intimpla prea repede iar asta ma oboseste…imi amintesc ca odata de mult aveam timp mai mult sau poate ca nu,atunci stiam sa-mi fac timp pt lucruri marunte,neimportante….un pescuit,o plimbare prin padure…motivul erau ciupercile,de fapt daca ma gindesc bine adevaratul motiv era plimbarea…citeva ore in linistea padurii…citeva minute intins pe iarba in cite un luminis de pe coama vreunui deal…intins pe spate priveam cum se fugaresc norii..
Se auzea doar fosnetul vintului printre frunze si tot soiul de ciripituri de la diferite pasari invizibile printre frunzele lastarisurilor...tragem in piept aerul ozonat al muntelui si voiam sa retin cit mai mult acele momente...viata nu-I o opera de arta si perfectiunea nu poate dura la infinit...prin minte mi se deruleaza copilaria,trecerea de la sat la oras,primul zimbet oferit de colega din banca a treia de la geam,primul sarut furisat intr-o scara de bloc intunecoasa,zilele cind asteptam infrigurat la poarta scolii sa o conduc acasa...apoi gindurile o I-au razna...de fapt ce scriu,nu stiu si nici nu ma intereseaza tiagara imi arde mai mult singura ...ma uit la fumul ce se ridica incet in fuioare ce se incolacesc apoi se disipeaza si dispar...este la fel ca o viata de om...se inalta,se zvircoleste iar apoi dispare fara urma...un timp mai ramii in amintirile celor care te-au cunoscut si apoi totul se sterge..se sterge orice urma a existentei tale marunte..tot asa si cu fumul...un timp se mai simte apoi aerul curat ii ia locul...picaturi marunte de ploaie incep sa se auda pe geamul de la mansarda...apoi iar imi revine in minte filmul...o viata de om zugravita intr-o ora...de fapt nu ma impresionat dar mi-a reamintit ca viata este scurta si nu stim sa o apreciem...ma uit in urma la viata mea si in linii mari poate fi povestita in cinci minute...atitia ani redusi la cinci minute...ma inspaiminta ideea...oare doar la atita timp se poate reduce jumatate de viata?...traim viata prea repede si cum spunea Lenon 'viata trece pe linga noi in timp ce facem planuri de viitor"......multe lucruri m-au pus pe ginduri in ultimile zile...mi-am derulat viata mai precis ultimi ani...oare sunt multumit?...nu stiu...am realizat multe,am facut in plan material cit altii intr-o viata...oare asta am vrut?...probabil,ca altfel nu as fi facut...nu-mi pare rau dar realizez ca nu asta vreau acuma...viata mi-a oferit multe,mai mult decit am sperat si totusi nu sunt multumit...de ce?...probabil ca nu mi-a oferit ce-mi lipsea pt ca nu I-am cerut...am cerut de la viata tot mai mult si mi-a oferit...problema ca nu am stiut ce sa-i cer...mai aprind o tigara...nu simt nevoia dar cred ca este un tic...de fapt nu simt nevoia de nimic...o liniste si o senzatie de bine ma invelit...ma simt gol,nici o senzatie,nici un sentiment..nimic,doar fumul de tigara cu zvircolirile si disiparile lui...piciorul sting mi-a amortit il simt mai greu peste celalalt picior...trag cu pofta un fum de tigara si incep sa scriu iar...despre ce?...despre nimic...