Va recomandam .....

eh....in sfarsit ai descoperit-o si tu.........

Portocala mecanica -[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]



În mintea oricui numele lui Burgess e asociat automat cu Portocala mecanică (1962). Violenţa romanului işi are sursa intr-o intimplare tragică din viaţa scriitorului: in timp ce era insărcinată, soţia lui e atacată, pierde sarcina şi moare ciţiva ani mai tirziu. Alex, personajul central al romanului, putea fi foarte bine autorul atacului. Banda din care face parte e incarnarea răului – toţi sint gata să-şi descarce instinctele criminale asupra celor lipsiţi de apărare. Cind, in urma unui atac, e inchis şi condamnat la 14 ani de inchisoare, Alex acceptă să fie supus unui tratament care să extirpe răul din el. Medicamentele şi imaginile pe care e obligat să le privească işi fac efectul: violenţa ii produce acum lui Alex o senzaţie puternică de greaţă. Eliberat de instinctele criminale, e trimis inapoi in societate, acolo unde este lipsit de orice mijloc de apărare şi cade, la rindul lui, victimă bestialităţii. Care e, in cele din urmă, preţul plătit pentru mintuire?, pare să se intrebe Burgess. Succesul formidabil al romanului a fost dublat de scandalul iscat in jurul filmului lui Stanley Kubrick (1971). S-a spus chiar că scenele brutale din film au inspirat manifestări violente in Anglia, drept care filmul a fost retras din cinematografe. Portocala mecanică e insă nu o pledoarie pentru, ci un vaccin contra violenţei. Ironic sau nu, in mintea lui Alex răsună mereu Simfonia a IX-a a lui Beethoven.

abia acum realizez ca GICU a fost inventat de Ion Creanga )))))))))))))))))

maaaaaaaaaaaare Om ,mare inventator,taranul ista sugubatz...de Nica a lu Stefan a Petrii! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

ati citit "Arta Conversatiei" de Ileana Vulpescu?
e una din cartile mele preferate!

dedesuptul dragostei?
sau dedesuptul sufletului? [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
multam ...abia astept s-o citesc! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

dragostea trebuie traita nu citita in carti!

si cartile sunt scrise de oameni care au trait dragostea si e bine uneori sa vezi cum percep si altii dragostea...si sa-ti traiesti propria dragoste(daca ai)! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
si apropo de asta:
am terminat zilele trecute o carte f faina:
"Scris pe trup" de Jeanette Winterson..
pe care v-o recomand calduros!

de ce e bine sa vad la altii!eu n-am cap!hihi
ce sa vad!?
minciuni !
bau bau!

stiu ca barbatii sunt porci !si ce vrei sa le fac eu!hihi
si eu sunt realist!
daca e sa citesc caut altceva!ceva care sa-mi foloseasca la ceva!
cu ce ma ajuta ca citesc un roman de dragoste !scrisa de un bau bau !care abereaza!hihi

am primit un text si mi-a placut......

AMAR



"Nu am nici o indoiala ca mesterul Manole a bantuit sub diferite pseudonime prin toti Balcanii ca, pâna la urma, sa-si ia cetatenie romaneasca si sa se stabileasca definitiv la noi, unde tragedia lui nu constituie exceptia,ci regula.
"Trebuie sa-ti alegi locul unde vrei sa-ti ratezi viata", spunea Cioran, iar aici e locul cel mai potrivit. În afara de începuturi, de lucruri neduse niciodata la bun sfârsit, de linsaje mediatice, ne mai reusesc, am spus-o deseori, înmormântarile. Si, mai ales,cele ale valorilor pe care le-am ignorat pe când erau în viata. La moartea lor: salve, militari, decoratii postume,cuvântari patetice urmate, în buna traditie daco-getica,de firestile petreceri. De vreo doua mii de ani încoace,Zalmoxe n-a avut încotro, se vede, a fost nevoit sa se obisnuiasca nu numai cu mirosul de vin, ci si cu cel de mici si sarmale. Si sa descopere si el, precum întristata adunare, ce mari valori i-au ajuns la sân.
Acum ne aflam înaintea altui început. Nu ma gândesc la noul guvern – nou, partial, dar foarte vechi prin maniere –, ci la faptul ca lumea a trebuit sa înteleaga, în sfârsit, ca situatia este mult mai grava decât pare, ca bogati si saraci, specialisti sau ignoranti sunt obligati sa-si puna, cu neliniste, câteva întrebari despre soarta noastra, despre ce se va întâmpla mâine. Sau, cum aud tot mai frecvent: ce se va alege de noi?
În ultimele zile, si nu chiar din întâmplare, mi-am amintit o întrebare rostita cu toata duritatea de Emil Cioran într-o carte de tinerete, Schimbarea la fata a României: „Doamne! Ce vom fi facut o mie de ani?! Toata viata noastra, de un secol încoace nu este decât procesul prin care am ajuns sa ne dam seama ca n-am facut nimic...“
Sigur, despre cele ce ni s-au întâmplat în cele doua milenii, nu este locul si momentul sa discutam. Trecutul a fost cum a fost, cu înaltari si caderi, dar cele ce se petrec în aceste zile ne fac sa ne întrebam cu spaima: „Doamne, ce am facut în ultimii douazeci de ani?“ Si, iarasi, fiindca nu avem de ales, trebuie sa ne amintim raspunsul filosofului, si anume, ca „nu avem nimic înapoi pentru a avea regrete“. Din nefericire, totul trebuie început iarasi, dar din alt punct. Fireste, daca vrem sa existam. De la mizeria comunista la cea capitalista, drumul a fost neasteptat de scurt, mai ales ca nu s-a facut absolut nimic pentru a ne determina sa o uitam pe cea dintâi. Cât despre cauze…, sunt convins ca, oricât ar parea de ciudat, analfabetismul ne-a ajutat sa ramânem o insula latina într-o mare slava, dar a-l întretine în continuare, mi se pare înspaimântator.
De doua decenii, nu facem decât sa ne cultivam cu îndaratnicie defectele. Învatamîntul, ignorat, supus unor neîncetate reforme, terorizat de politica si de subfinantare, este într-o situatie disperatã. Cartea nu mai intereseaza nici macar în vorbe. Demagogii au omis-o demult din promisiunile lor. Foamea si saracia nu au nici o legatura cu instructia si cu libertatea. De aceea, mai grava decât brutala criza economica, mi se pare criza morala. Nimeni nu mai raspunde de nimic, toti striga, ameninta si se urmaresc unii pe altii zi si noapte. De doua decenii, mahalaua s-a întins peste tot ca o pedeapsa. Politicienii de azi nu au fost capabili sa faca ceva pentru tara sau sa respecte legile pe care ei însisi le-au facut, ci se lupta pentru ocuparea micilor ecrane pe care nu-si mai au loc actorii si valorile adevarate.
De "pe sticla" tv s-a condus si se conduce tara, de acolo s-a pronuntat justitia, acolo s-au frânt destine, s-au conturat biografii false, valori false, tara ajungând un rai al neispravitilor si haitasilor. Un trist fight club. Sau, pentru a ne mentine în limitele spatiului nostru spiritual, mi se pare mult mai convingatoare explicatia data de compozitorului german Flechtenmaher regelui Carol I, care a dorit sa afle de ce autorul Imnului intentiona sa paraseasca definitiv România: „Prea mult p...mo-tii, Majestate!“
Astazi, cred ca doar înjuratura ne mai apartine, caci în rest, s-a vândut tot si nu s-a pus nimic în loc. A disparut, cum încerca sa glumeasca cineva, chiar si praful de pe toba!
E adevarat, am trait atâtia ani în minciuna si fals încât nu e de mirare ca adevarul nu mai este luat în serios si nu are asupra oamenilor efectul pe care ar trebui sa-l aiba. Criza începe sa ne deschida ochii, facându-ne sa întelegem ca eterna întrebare „Doamne ce se întâmpla cu noi?“ îsi asteapta raspunsul.
Exista, fireste, un scepticism al lasilor, o imbecila lene intelectuala, dar si o teama a celor mai multi de a înfrunta realitatea. Ma urmareste înca imensa iresponsabilitate a celor peste 73% dintre inconstientii sau disperatii, mai degraba, care-si doresc un conducator puternic. Si asta, dupa numai doua decenii de la împuscarea celuilalt. Sigur, toate sunt bipolare: plus si minus. Poate ca de dragul echilibrului în lume, noua, celor din Est, ni s-au dat mai ales raul, suferinta, orbirea. Si pentru ca l-am citat pe Cioran, nu pot sa trec cu vederea unul din avertismentele sale: „Tiranii sunt mari cunoscatori ai oamenilor. Nu sunt cretini. Ei stiu cum poti manipula oamenii, pâna unde poti merge. Un tiran imbecil, asa ceva nu exista. Tiranii sunt oameni care vor sa faca experiente, care înainteaza tot timpul, merg pâna la capat, pâna la momentul când totul se duce de râpa.
Istoria e pe trei sferturi istoria tiraniilor, a sclavajului omenesc.“
În loc sa învete din experienta altora, politicienii nostri izolati de lume repeta idei si momente asupra carora istoria si-a dat verdictul. Dupa dorinta de sânge proaspat, dupa lupta cu batrânii si cu bautorii de cafea, ar mai ramâne în arsenalul politic expirat înca un vis al Raposatului, care s-a îndeplinit abia dupa moartea lui: omul nou. Pentru cunoscatorii realitatii românesti, nu este un secret ca acesta a aparut abia dupa Revolutie. Si, mai mult, el ne conduce spre cele mai înalte culmi ale... capitalismului!
Este la îndemâna oricui sa-l recunoasca: incult, agresiv, nesatul, mitocan, demagog, versatil.
Augustin BUZURA

Daca vrei sa vedeti in mod real ce se intampla in unele orase
sau tari sau cum e vremea pe bune
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
In romania sunt 57 de webcam
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Fanus Neagu......"Frumosii nebuni ai marilor orase"......citita ...in tineretea mea.......si......un text recent......
O scrisoare adresata lui Marius Tuca de catre Fanus Neagu, o scrisoare la care nu poti adauga multe comentarii. De fapt nu poti spune nimic. Nimic...
"Draga Marius Tuca,
În numele amicitiei ce ne leaga, te rog sa inserezi în Jurnalul National aceste rînduri adresate multor ziaristi sau reporteri din mass-media centrala, tineri sau mai putin tineri, dar toti de o seama cu barbaria. O fac atît în numele meu, cît si al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu si Stefan Iordache, hartuiti, ca si mine, cu nerusinare tenace, de niste condeie butucanoase.
Va e foame de moarte de ne cautati prin toate spitalele? Asteptati-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întîlnire. Cei care nu ma credeti, puneti mîna pe o lama si ascutiti-o pe venele de la o mîna. Straniu e faptul ca majoritatea dintre voi vor muri fara sa se fi nascut. Un scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat "Fiecare moare singur". Macar pentru simpatia pe care o purtati scriitorilor straini - cei români de mult nu mai intra în discutie -, încordati-va sa gasiti o explicatie pentru lipsa umbrei voastre pe copertele istoriei contemporane si lasati-ne pe noi în pace. Cred însa ca exemplul Fallada, pe care l-am ales, nu e fericit, întrucît, daca va mai spun ca tot el a scris si romanul "Banii nu fac doi bani", aleluia!, voi, care stiti ca banii fac totul.
Da, sînt bolnav - cancer de prostata cu diseminari -, ma tratez la Spitalul Elias (ma opresc sa fac o plecaciune în fata medicilor, asistentelor, infirmierelor si tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) si nu doresc altceva decît sa ma lasati în pace cu nenorocul, suferinta, spaimele si sperantele mele. Eu stiu sa îndur, vîrsta m-a învatat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziti cînd ma îngropati a doua oara în decurs de sase luni. Va întreb: o faceti din pustiu sufletesc sau din cea mai elementara lipsa de constiinta profesionala? Apoi, ce bucurie va trezeste suferinta altora? Si, mai ales, pentru ce ne vreti dincolo de dincolo? Literatura nu cititi, prin urmare nici cartile mele, la film nu mergeti, la teatru nici atît. Îmi închipui cu toata sinceritatea ca nici de urît nu ne urîti. Atunci nu încape decît o singura explicatie: sînteti mînati cu biciul de patronii vostri sa aduceti stiri ce sa sature asteptarile unui public, de voi însiva format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzationalism ieftin, erotism vulgar etc.
As mai avea destule sa va spun, dar ma opresc aici, încheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se întelege, ati fi vrut sa fie unul american, dar n-am ce face): "Urît mai traiti, domnilor!".
Fanus Neagu